Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

În fiecare an, pe 29 august, Ortodoxia sărbătoreşte cu rugăciune şi cu post, sfârşitul martiric al Sf. Ioan Botezătorul. În această zi, credincioşii îşi pleacă genunchii în faţa acestei măreţe personalităţi, cel mai mare şi ultimul dintre profeţi, crainicul ce a vestit apropiata venire a lui Iisus Hristos. El este ultimul şi cel mai mare profet, puntea de legătură dintre cele două Testamente. În anul al cinsprezecelea al domniei împăratului roman Tiberiu, sub insuflarea Duhului Sfânt, Sf. Ioan îşi face apariţia la Iordan ca să predice pocăinţa, îndreptarea morală şi sufletească a oamenilor, fiindcă s-a apropiat Împărăţia Cerului. Concepţia vieţii morale impusă de Sf. Ioan celor din vremea sa atinge şi palatul lui Irod. În acesta, imoralitatea şi desfrâul erau la ele acasă. Irodiada, fiica lui Aristobul, fiul lui Irod cel Mare, se desparte de soţul ei Filip şi se însoţeşte cu fratele acestuia, Irod Agripa sau Tetrarhul. Sf. Ioan, auzind de acest lucru, îl mustră aspru pe Irod, atrăgându-şi mânia acestuia şi ura Irodiadei. De acum, pentru Sf. Ioan vor începe zile grele şi pline de suferinţă. Întemniţat de Irod Tetrarhul în pivniţele palatului Maherus, Sf. Ioan Botezătorul intră pe calea martiriului şi a jertfei. Cu ocazia serbării zilei de naştere a regelui, printre dansatoarele vestite şi ispititoare de la ospăţ, îşi face apariţia şi Salomeea, fiica Irodiadei. Aceasta va executa un dans deosebit în cinstea regelui. Încântat, Irod, sub euforia băuturii, dorind să o răsplătească, îi spune în faţa invitaţilor: "Cere de la mine orice, şi eu îţi voi da chiar şi jumătate din împărăţia mea". Fata, copleşită de această ofertă, va cere părerea mamei sale, care cu trufie îi spune să ceară capul lui Ioan Botezătorul pe un taler de aur. Surprins, Irod aprobă cererea fetei, iar un general din garda lui merge în temniţă unde săvârşeşte crima. Şi astfel, la masa viciului, la ospăţul desfrâului şi la jocurile păcatului, s-a produs o crimă pe care au osândit-o veacurile şi în care şi-a găsit sfârşitul prin decapitare "cel mai mare om născut din femeie". Uciderea Sf. Ioan Botezătorul este un strigăt peste veacuri împotriva beţiei şi desfrâului, împotriva îmbuibării şi destrăbălării, a luxului şi a altor păcate ce izvorăsc din "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii". Şi astăzi se dau multe petreceri asemănătoare ospăţului lui Irod. La acestea, chiar dacă nu-i ucis Ioan Botezătorul, sunt ucise mădularele lui Hristos şi într-un mod mai cumplit. Dansatoarele de astăzi nu cer pe tipsie capul, ci sufletele comesenilor. Când îi fac sclavi, când le înfierbântă sufletele cu amoruri nelegiuite, când îi înconjoară cu femei desfrânate, nu le taie capetele ci le junghie sufletele, făcând din ei adulteri, stricaţi şi desfrânaţi. De aceea, uciderea Sf. Ioan Botezătorul trebuie să fie pentru noi un strigăt de alarmă şi o chemare la sobrietate şi înfrânare. Prima si cea de-a doua aflare a cinstitului cap, le praznuim in fiecare an la 24 februarie si ele au avut loc la Ierusalim si la Emesa, in Siria. A treia si ultima "aflare" o praznuim la 25 mai si s-a intamplat pe vremea Sfantului Patriarh Ignatie, la anul 860, cand a fost adus la Constantinopol si asezat in biserica ridicata in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul. O parte din capul Sfantului Ioan a fost dus de cruciati, in anul 1204, in Franta si asezat in biserica din Amiens, unde se afla si astazi.