"Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a încetat blestemul, s-a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pe pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.
La 14 Septembrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul împaratesc al Înaltarii Sfintei Cruci. Traditia crestina spune ca ucenicii Domnului, dupa moartea si învierea Sa, au îngropat lemnul crucii stropit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. Dupa trei secole, în anul 326 împarateasa Elena, mama împaratului Constantin cel Mare, a poruncit sa se faca sapaturi în cetatea Ierusalimului, lucrari care au dus la descoperirea Crucii pe care fusese rastignit Mântuitorul noastru, Iisus Hristos. Spre bucuria crestinilor, Patriarhul Ierusalimului a înaltat Crucea spre închinare. Astfel data de 14 Septembrie a intrat în traditia Bisericii Ortodoxe ca praznicul Înaltarii Sfintei Cruci.
Sfânta Cruce este unul din cele dintâi simboluri crestine, reprezentând marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat pacatul stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fii si mostenitorii lui Dumnezeu. (Rom. 6, 3 ; Gal. 3, 27).
Crucea evoca nu numai un eveniment deosebit din istoria mântuirii - jertfa rascumparatoare a lui Iisus Hristos - ci ea recapituleaza întreaga viata a Mântuitorului "El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacat, sa traim spre îndreptare" (I Petru 2, 34).
Dumnezeu se arata în suferinta, pe cruce, deoarece - cum spune Sfântul Apostol Pavel - "când sunt slab, atunci sunt tare" (II Cor. 12, 10). Invierea Domnului a dat apostolilor adevaratul sens al Crucii, adâncimea sacrificiului, dar si maretia iertarii si iubirii divine. De aceea Crucea este piatra de poticnire pentru necredinciosi (I Cor. 1, 20-23).
14 sept. 2008
Înălţarea Sfintei Cruci
"Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a încetat blestemul, s-a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pe pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.
La 14 Septembrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul împaratesc al Înaltarii Sfintei Cruci. Traditia crestina spune ca ucenicii Domnului, dupa moartea si învierea Sa, au îngropat lemnul crucii stropit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. Dupa trei secole, în anul 326 împarateasa Elena, mama împaratului Constantin cel Mare, a poruncit sa se faca sapaturi în cetatea Ierusalimului, lucrari care au dus la descoperirea Crucii pe care fusese rastignit Mântuitorul noastru, Iisus Hristos. Spre bucuria crestinilor, Patriarhul Ierusalimului a înaltat Crucea spre închinare. Astfel data de 14 Septembrie a intrat în traditia Bisericii Ortodoxe ca praznicul Înaltarii Sfintei Cruci.
Sfânta Cruce este unul din cele dintâi simboluri crestine, reprezentând marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat pacatul stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fii si mostenitorii lui Dumnezeu. (Rom. 6, 3 ; Gal. 3, 27).
Crucea evoca nu numai un eveniment deosebit din istoria mântuirii - jertfa rascumparatoare a lui Iisus Hristos - ci ea recapituleaza întreaga viata a Mântuitorului "El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacat, sa traim spre îndreptare" (I Petru 2, 34).
Dumnezeu se arata în suferinta, pe cruce, deoarece - cum spune Sfântul Apostol Pavel - "când sunt slab, atunci sunt tare" (II Cor. 12, 10). Invierea Domnului a dat apostolilor adevaratul sens al Crucii, adâncimea sacrificiului, dar si maretia iertarii si iubirii divine. De aceea Crucea este piatra de poticnire pentru necredinciosi (I Cor. 1, 20-23).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cursor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu