PSALMUL 129 PSALMUL 130

PSALMUL 129 O cântare a treptelor. l. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! 2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. 3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? 4. Că la Tine este milostivirea. 5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, 6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. 7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El 8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui. PSALMUL 130 O cântare a treptelor. 1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine, 2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu. 3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!