POVETE DESPRE CASATORIE

Parinte, dar femeia este sluga, sa il asculte pe barbat? l-a intrebat odata o femeie pe parintele Ioan. - Nu e sluga. Il asculta in cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii. Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este in stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pana la pacat: daca barbatul ii spune femeii sa avorteze un copil, bineinteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decat ascultarea de barbat. Intr-o familie crestina, insa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna. - E mai simplu totusi pentru barbat, ii spune: fa curat, sterge geamurile, fa mancare, spala copiii... - Treaba asta cu femeia care se ocupa de gospodarie e valabila numai atunci cand barbatul aduce atatia bani in casa incat femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, cand femeia lucreaza cot la cot cu barbatul ei si vine acasa franta de oboseala, ar fi anormal ca ea sa trudeasca, iar barbatul sa o priveasca, relaxandu-se. Si nici cand femeia sta acasa barbatul nu trebuie sa lase toata povara pe umerii ei. Iata un caz: un barbat a venit acasa de la serviciu frant de oboseala si a vrut sa se culce. Sotia lui era studenta. Stiind ca daca ii va spune ca a doua zi trebuie sa predea lucrarea, sotul va ramane sa o ajute, s-au dus sa se culce. Dupa ce sotul a adormit, ea a inceput sa bata la masina ultimul capitol din lucrare. Pentru ca uitase sa inchida usa la dormitor, sotul a auzit zgomotul si a venit langa ea, sa o ajute. A uitat de oboseala si a venit trecand cu vederea faptul ca a doua zi si el avea mult de lucru. A stat cu ea toata noaptea. Fara ajutorul lui, risca sa nu termine la timp. Dar, pentru ca el stia sa foloseasca toate degetele la scris, datorita lui a doua zi a predat lucrarea. Aceasta intamplare pare banala, dar nu e deloc asa. La dragostea sotiei care a vrut sa isi crute sotul, acesta a raspuns cu si mai multa dragoste. Putea sa ramana in pat, sa se odihneasca. Dar nu a facut-o. S-a ostenit, si Dumnezeu i-a socotit dragostea ca o nevointa. Parintele Ioan i-a spus unui barbat foarte mandru, care traia in infranare cu sotia sa, ca fratele cu sora: - Mandria ta murdareste infranarea voastra. Este mai bine sa fii impreuna cu sotia ta in zilele ingaduite de Biserica decat sa te mandresti ca esti mai ascet decat altii. Ea va lua plata, pentru ca se nevoieste smerindu-se, dar tu pierzi plata, inaltandu-te. - Si ce sa fac, parinte? Sa ii cer duhovnicului meu binecuvantare sa renuntam la aceasta nevointa? - Nu stiu cum e mai bine, ca nu v-am spovedit ca sa va cunosc sufletul. Dar mi se pare ca, daca ati fi fost ucenicii mei, nu va dadeam binecuvantare sa duceti o nevointa peste puterile voastre. - Parinte, dar rezistam, nu ne e greu. - Fiule, cu trupul rezistati amandoi, dar cu sufletul, cata vreme ti s-a umplut de mandrie, dai inapoi. Pentru ca sunteti casatoriti, nu e bine sa ramaneti pe un drum care pe ea o ridica, dar pe tine te coboara. Familia e comuniune, nu insingurare in doi. Zis-a avva Yperehie: "Mai bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu clevetirile carnuri de frati". (4-233) sursa:PATERICUL MIRENILOR,autor,Danion Vasile